Universitatea Politehnica din Bucuresti - scurt istoric

Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti reprezinta cea mai veche si prestigioasa scoala de ingineri din Romania. Traditiile ei sunt legate de infiintarea, in anul 1818, de catre Gheorghe Lazar, a primei "Scoli Tehnice Superioare" cu predare in limba romana la manastirea "Sfantu Sava" din Bucuresti, care din anul 1832 este reorganizata in Colegiul de la "Sfantu Sava".

La 1 octombrie 1864, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat decretul privind infiintarea "Scoalei de Ponti si Sosele, Mine si Arhitectura" din Bucuresti. Programul de studiu era facut pentru doi ani, iar pentru admitere se cereau studii gimnaziale.

La 30 octombrie 1867 domnitorul Carol a infiintat "Scoala de Poduri, Sosele si Mine", cu o durata de 5 ani, dintre care un an preparator, trei ani de cursuri comune si, in ultimul an, cursuri de specializare.

Sub conducerea lui Gheorghe Duca, la 1 aprilie 1881, institutia a capatat o noua structura sub denumirea de "Scoala Nationala de Poduri si Sosele". In 1884 au inceput lucrarile pentru construirea localului de pe strada Polizu, colt cu Calea Grivitei (actualul corp A). Localul de 5000 m2, cu o capacitate initiala de 100 de studenti, cuprindea un amfiteatru, mai multe sali de curs, laboratorul de chimie, fizica, incercari mecanice, precum si sali de desen, o biblioteca si un muzeu.

La 10 iunie 1920 fost promulgat, de catre regele Ferdinand, Decretul Lege pentru transformarea "Scoalei Nationale de Poduri si Sosele" in Scoala "Politehnica" din Bucuresti , cu patru sectii: Electromecanica, Constructii, Mine si Metalurgie, Sectia Industriala. In 1934, a avut loc o mare dezbatere in Senat si Camera pentru amendarea legii invatamantului din 1932, in sensul concentrarii invatamantului superior in scolile politehnice. La 15 iunie 1934, in baza principiilor stabilite de consiliul de perfectionare, Scolii Politehnica din Bucuresti i s-a aprobat dreptul de a acorda titlul stiintific de doctor - inginer. Prima diploma a obtinut-o ing.Welton J. Grook de la Universitatea Stanford - California, sub conducerea stiintifica a prof.dr. Traian Negrescu. In acea perioada, au fost sustinute numeroase teze de doctorat, sub conducerea stiintifica a profesorilor: Costin Nenitescu, Emil Filipescu, Aurel Beles, Nicolae Vasilescu - Karpen, Ion S. Gheorghiu, Negoita Danaila, Serban Solacolu etc.

Prin legea din 1938, Scoala "Politehnica" din Bucuresti se transforma in "Politehnica Carol II din Bucuresti". Scolile politehnice inceteaza de a mai fi conduse si administrate dupa legile lor proprii si sunt incadrate, sub numele de "Politehnice", in regimul general al invatamantului superior, alaturi de universitati, academii comerciale si alte scoli superioare speciale. Prin aceeasi lege, anul preparator devine anul I, iar durata totala a studiilor devine cinci ani. Se infiinteaza grupe de specializare in cadrul fiecarei facultati. La Facultatea de Electromecanica, functionau grupe de: Mecanica, Aviatie, Armament, Tehnica Navala, Electrotehnica, Electrocomunicatii.

Reforma invatamantului realizata prin legea din 3 august 1948 transforma Politehnica din Bucuresti in "Institutul Politehnic din Bucuresti", format initial din patru facultati (Chimie Industriala, Electrotehnica, Mecanica si Textile) din care, incepand cu 1950, au aparut majoritatea facultatilor actuale.

In baza rezolutiei Senatului din noiembrie 1992, Institutul Politehnic din Bucuresti a devenit Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti.

 Facultatea de Energetica - scurt istoric

Invatamantul energetic universitar din Romania se poate considera ca fiind initiat din anul 1921.

In anul 1950, cresterea cererii de energie electrica si termica, necesitatea de construire a unor instalatii moderne, consolidarea unui sistem interconectat la nivel national si implicarea activa a unor personalitati vizionare au impus crearea Facultatii de Energetica, cu trei specializari: Termoenergetica, Electroenergetica si Hidroenergetica. Dupa 11 ani de la infiintare, in anul 1961, facultatea s-a dezvoltat prin constituirea sectiei de Automatica, care in 1966 s-a desprins din nucleul initial si a devenit facultate de sine statatoare. In anii 1967 si 1972 s-au infiintat specializarile Centrale Nuclearo-Electrice si Energetica Industriala. In 1990, trecerea la economia de piata a determinat restructurari de fond in domeniul productiei, transportului si distributiei energiei electrice si termice pe baza unor noi solutii tehnice, financiare si organizationale, in vederea cresterii eficientei energetice si a respectarii mediului ambiant. Pentru a face fata noilor provocari de pe piata muncii, Facultatea de Energetica a implementat si dezvoltat trei noi specializari: Ingineria Mediului, Ingineria Economica si Informatica Aplicata in Energetica.

In anul 2006, evolutia mediului economic a determinat transformarea specializarilor Electroenergtica si Energetica Industriala, atat ca forma cat si ca denumire, in Ingineria Sistemelor Electroenergetice, respectiv Managementul Energiei .